În Iliada, întâlnim două modalităţi de reprezentare. Prima este exemplificată prin descrierea scutului lui Ahile de către Homer: este o formă desăvârşită şi completă în care Vulcanus povesteşte ceea ce se cunoştea despre un oraş, zona agricolă din jur, războaiele şi riturile închinate păcii, specifice acestuia. Cealaltă apare odată cu neputinţa poetului de a face cunoscute numărul şi identitatea tuturor războinicilor ahei: deşi cere ajutorul muzelor, trebuie să se limiteze la aşa-zisul, de altfel nesfârşitul, catalog al navelor, care se termină, într-o formă ideală, cu etcaetera. Cea de-a doua modalitate a reprezentării este enumerarea sau înşiruirea. Există enumerări limitate, care au scopuri practice, precum catalogul tuturor cărţilor dintr-o bibliotecă; dar există şi cele care vor să sugereze mărimi nenumărate şi care ne angrenează în vâltoarea infinitului. Antologia reunită în acest volum dovedeşte bogăţia infinită a enumerărilor din istoria seculară a literaturii, de la Hesiod la Joyce, de la Iezechiel la Gadda. Adesea, sunt întocmite doar de dragul înşiruirii, al muzicalităţii sau chiar dintr-o plăcere ameţitoare de a reuni elemente lipsite de o legătură specifică, aşa cum se întâmplă în cazul enumerărilor haotice. Dar această lucrare nu are doar meritul de a dezvălui o formă literară, rar studiată; evidenţiază, de asemenea, capacitatea artelor figurative de a
sugera enumerări nesfârşite, chiar şi atunci când reprezentarea pare strict limitată de rama tabloului. Astfel, cititorul va regăsi în aceste pagini o înşiruire de imagini care îl vor determina să simtă vâltoarea infinitului
